Comparație între piața imobiliară din Costa del Sol și cele din București și Cluj-Napoca
- Autor:Echipa Eximo
- Data publicării:07.07.2025
- Timp citire:18 minute
Piața imobiliară diferă semnificativ între Costa del Sol (o regiune populară din sudul Spaniei) și marile orașe ale României, precum București și Cluj‑Napoca. Hai să vedem împreună cum se compară prețurile proprietăților, randamentele chiriilor, profilul cumpărătorilor, accesibilitatea pentru străini, factorii economici locali și tendințele recente ale prețurilor în aceste zone. Vei descoperi că fiecare piață are propriile sale particularități interesante.
Prețurile proprietăților variază mult între Costa del Sol și marile orașe din România. Iată o privire de ansamblu asupra prețurilor medii pe metru pătrat pentru apartamente și vile (case) în aceste zone, conform datelor recente (2024–2025)
În această regiune de coastă, prețurile sunt ridicate. La începutul lui 2024, prețul mediu era ~3.800 €/m². În zonele de top, valorile sunt mult mai mari – de pildă, în Marbella prețurile ajung la ~8.200 €/m² iar în alte orașe de pe coastă, precum Fuengirola sau Benalmádena, în jur de 4.400–5.100 €/m². Proprietățile de lux se vând și mai scump: în segmentul premium, Marbella a atins ~9.586 €/m² în 2024, iar unele vile exclusiviste depășesc chiar 20.000 € pe metru pătrat în zone prestigioase. Așadar, apartamentele obișnuite pe Costa del Sol au prețuri mari comparativ cu România, iar vilele de lux pot atinge sume astronomice.
În capitala României, prețurile sunt mai accesibile decât pe Costa del Sol, deși și aici au crescut recent. La sfârșitul lui 2024, apartamentele noi și vechi din București aveau un preț mediu de ~1.880 €/m², în creștere cu ~13% față de anul precedent. Apartamentele vechi din București au ajuns chiar la ~2.075 €/m² (o creștere anuală de 24%), în timp ce apartamentele noi se situau la ~1.715 €/m². În prima jumătate a lui 2025, media a trecut pragul de 2.000 €/m², semn că trendul ascendent continuă. Pentru case și vile, prețurile per metru pătrat variază în funcție de zonă – în medie, în București, casele se vând în jur de 2.100 €/m² conform datelor din 2025. Desigur, o vilă centrală sau dintr‑un cartier exclusivist (de exemplu, Primăverii sau Dorobanți) se poate vinde la un preț pe metru pătrat mult mai mare decât media, pe când la periferie costul per metru poate fi mai mic.
Clujul a devenit cel mai scump oraș din România la capitolul imobiliare. La final de 2024, apartamentele din Cluj‑Napoca aveau un preț mediu impresionant, ~2.950 €/m², cu ~15% mai mult decât în 2023. Practic, Clujul a depășit capitala: în martie 2025, prețul mediu pe metru pătrat era cu ~60% peste cel din București. Apartamentele noi și vechi sunt aproape la același nivel (circa 2.933–2.965 €/m² la sfârșit de 2024). În cartierele centrale sau rezidențiale de top (Bună Ziua, Andrei Mureșanu etc.), s‑au înregistrat tranzacții la 3.500 €/m². Casele și vilele în Cluj sunt și ele scumpe: în zonele bune ale orașului, vilele pot ajunge la prețuri comparabile per metru cu apartamentele (peste 3.000 €/m² în unele cazuri), deși la periferie sau în comunele‑satelit prețul pe metru pătrat scade considerabil.
Randamentele medii brute din chirii aici se situează aproximativ între 3,5% și 5% pe an, în funcție de tipul proprietății și locație. Locuințele mai mici sau proprietățile în zone foarte căutate turistic pot atinge spre 6% brut, pe când vilele foarte scumpe au adesea randamente mai mici (prețurile lor ridicate fac chiria relativă să pară modestă). Datele pe primul trimestru din 2025 arată un yield mediu de ~5,6% în Spania, ușor în scădere față de ~5,9% în 2024. De exemplu, în Marbella, un apartament cu 2 camere (două dormitoare) avea un yield brut ~4% la început de 2025. Trebuie menționat că aceste procente sunt randamente brute; după ce se scad taxele, costurile de întreținere și eventual managementul, randamentul net ar fi cu ~1 –1,5 % mai mic. Chiriile pe termen scurt (în regim turistic) pot aduce venituri mai mari în sezon, însă vin cu un grad de efort și volatilitate sporit.
În România, randamentele din chirii sunt, în medie, mai ridicate decât pe Costa del Sol. La nivel național, în T2 2024 randamentul mediu brut era estimat la ~6,46%. În marile orașe, yield-ul pentru apartamente se încadrează de obicei între 5% și 7%. Bucureștiul oferă adesea un yield bun, de ~6% pentru un apartament mediu, datorită chiriilor încă consistente raportate la preț (prețurile, deși în creștere, rămân mai mici decât în Occident). De exemplu, chiria medie solicitată pentru un apartament cu 2 camere în București era ~550 € pe lună în 2024 – ceea ce, pentru un apartament de ~100.000 €, indică un randament brut ~6,5%. În Cluj, paradoxal, randamentele tind să fie ceva mai reduse față de București. Deși chiriile în Cluj sunt cele mai mari din țară (medie ~585 € pe lună în 2024) , prețurile de achiziție extrem de ridicate reduc yield-ul. Un apartament de 2 camere în Cluj (valoare ~150.000 €) închiriat cu ~550–600 € pe lună generează un yield brut în jur de 4–5%. Așadar, pentru investitori, Bucureștiul poate oferi un raport chirie/preț mai avantajos decât Clujul, unde creșterea accelerată a prețurilor a comprimat randamentele. În general, casele/vilele în România pot atinge randamente similare sau chiar ușor mai mari în unele cazuri (uneori 7–8% brut), dar aceste investiții depind mult de utilizare (de exemplu închirierea către firme, expați sau în scop turistic în zonele pitorești).
Cererea aici este puternic alimentată de cumpărători străini. Regiunea este celebră ca destinație de vacanță și de relaxare pentru persoane din nordul Europei. Peste jumătate dintre achizițiile de locuințe de vacanță de pe Costa del Sol sunt realizate de cetățeni străini, predominant din Marea Britanie, Germania, Belgia, Țările de Jos, țările nordice și Orientul Mijlociu. Britanicii au fost tradițional cei mai numeroși cumpărători, atrași de climă și stilul de viață, urmați de germani și scandinavi. Mulți cumpărători caută a doua reședință (casă de vacanță la mare) sau chiar să se relocheze la pensie într-un climat mai blând. De asemenea, există și investitori care cumpără pentru închiriere în regim turistic sau pentru revânzare, dat fiind potențialul turistic ridicat al zonei. În unele orașe de coastă, există și cerere domestică (de exemplu, Fuengirola atrage și cumpărători spanioli, mulți din Madrid sau Andaluzia), dar per total piața locală este suprapusă de apetitul internațional. Tipologia cumpărătorilor străini variază de la familii cu venituri peste medie, antreprenori și digital nomads care vor să trăiască la malul mării, până la pensionari din Europa de Vest dornici de soare și golf.
Cererea pe piața bucureșteană provine în principal de la cumpărători locali. Fiind capitala, aici se concentrează populația urbană cu venituri diverse: tineri profesioniști în corporații sau IT, familii tinere care achiziționează prima locuință (adesea prin programul guvernamental Noua Casă), dar și investitori autohtoni care cumpără apartamente pentru a le închiria. Un segment important de cumpărători îl reprezintă românii din diaspora care investesc în proprietăți acasă – fie pentru familie, fie ca plasament financiar. De exemplu, mulți români stabiliți în străinătate trimit economii pentru a cumpăra un apartament în București, profitând de prețurile încă accesibile comparativ cu Vestul. Cumpărătorii străini ne-români sunt relativ puțini pe piața rezidențială; totuși, există unii expați care lucrează aici și preferă să devină proprietari, precum și investitori străini instituționali focalizați mai ales pe segmentul comercial. Profilul general al cumpărătorului în București este orientat spre utilizare proprie (locuire), stabilitate și acces la facilități urbane (transport, școli, servicii). În anii recenți, cererea s-a îndreptat tot mai mult și spre locuințe noi, moderne, cu facilități (parcare, securitate, eficiență energetică), dovadă că interesul pentru apartamentele în ansambluri rezidențiale a crescut semnificativ în 2024.
În Cluj cererea este foarte mare și depășește oferta, ceea ce explică prețurile ridicate. Practic, „în Cluj, locuințele nu se mai cumpără, se vânează”, după cum observa o analiză imobiliară recentă. Există aproximativ doi cumpărători pentru fiecare locuință disponibilă pe piață, ceea ce indică o competiție acerbă. Cine cumpără în Cluj? În principal, tot localnicii – fie clujeni, fie persoane din alte județe ale țării atrase de oportunitățile orașului (Clujul e un centru universitar și IT de top). Un rol important îl joacă investitorii: mulți cumpărători nu sunt neapărat la prima casă, ci achiziționează pentru investiție (închiriere ulterioară sau revânzare). De asemenea, tinerii profesioniști din IT și sectorul de servicii alimentează cererea – au venituri peste media țării și fie cumpără pentru a locui, fie închiriază (plătind chirii foarte mari). Studenții (sau părinții lor) sunt un alt grup: unii aleg să cumpere apartamente pentru a evita chiria pe durata facultății. Per total, profilul cumpărătorului clujean este cel al unei persoane/familii cu venituri bune pe plan local sau al unui investitor care mizează pe creșterea continuă a orașului. Oferta redusă – cauzată parțial și de dificultăți în obținerea autorizațiilor de construcție în ultimii ani – face ca orice nou proiect scos la vânzare să aibă rapid doritori, chiar dacă prețurile sunt ridicate
Spania este foarte prietenoasă cu investitorii străini în imobiliare – fapt dovedit de însăși ponderea mare a acestora pe Costa del Sol. Procedural, un cetățean străin (UE sau non‑UE) poate cumpăra liber o proprietate în Spania, procesul implicând doar obținerea unui NIE (număr de identificare fiscală pentru străini). Spania a avut în ultimul deceniu un program de „Golden Visa”: investitorii non‑UE care cumpără proprietăți de cel puțin 500.000 € pot obține permis de ședere, ceea ce a stimulat achizițiile din partea unor cetățeni din afara Europei (de ex. China, Orientul Mijlociu, Rusia). Chiar dacă politicile se mai ajustează, accesul străinilor la piața imobiliară rămâne deschis. În zone ca Costa del Sol există o întreagă infrastructură de agenții imobiliare, avocați și notari vorbitori de engleză (și alte limbi), tocmai pentru a facilita tranzacțiile internaționale. Nu există restricții majore: spre deosebire de alte țări, Spania nu interzice străinilor să dețină teren sau proprietăți rezidențiale. Taxele la achiziție sunt aceleași ca pentru localnici (taxe de transfer, onorarii notariale etc.), iar impozitele anuale pe proprietate sunt moderate. Cu alte cuvinte, un britanic sau un suedez pot cumpăra o vilă pe Costa del Sol aproape la fel de simplu ca un spaniol, motiv pentru care această piață e atât de internaționalizată.
România permite și ea achiziția de imobile de către străini, mai ales după aderarea la UE (în 2007) când piața s‑a liberalizat pentru cetățenii europeni. Cetățenii UE pot cumpăra apartamente, case sau terenuri în România în aceleași condiții ca și cetățenii români. Pentru cetățenii non‑UE, există încă unele restricții tehnice, în special la achiziția de terenuri. De exemplu, un cetățean din afara UE care vrea să cumpere o casă cu teren în România poate trebui să o facă prin înființarea unei societăți comerciale românești sau în baza unor acorduri de reciprocitate între România și țara sa de origine. Totuși, aceste chestiuni legale nu împiedică de facto achiziția de apartamente (care oricum nu implică teren în proprietate individuală). Procedura de cumpărare pentru un străin implică obținerea unui cod fiscal român și derularea contractului de vânzare la notar – similar cu un cumpărător local. Practic, nu există interdicții absolute: un străin poate deține proprietăți imobiliare în România.
Cu toate acestea, accesibilitatea reală pentru străini este limitată de alte aspecte: oferta de proprietăți listate în limbi străine e redusă, piața nu este activ promovată internațional (cu excepția segmentului comercial unde fondurile străine sunt active). Spre deosebire de Spania, România nu are un program de tip „Golden Visa” pentru achiziții imobiliare, deci motivația de a cumpăra pentru obținerea rezidenței nu există. În București, se întâlnesc totuși investiții punctuale de la străini – de exemplu, dezvoltatori israelieni au construit și vândut multe apartamente noi, și există cumpărători individuali din Orientul Mijlociu sau Asia Centrală, dar ca procent din total, aceștia sunt foarte puțini. Cumpărătorii străini principali rămân românii din diaspora, care deși nu sunt „străini” în sensul obișnuit, aduc capital din afară. Concluzionând, un străin interesat să cumpere în România o poate face legal fără mari obstacole, însă va constata că piața e orientată preponderent spre cumpărătorul local, cu mai puține servicii dedicate expaților decât găsește pe Costa del Sol.
Principalul motor al pieței în Costa del Sol este atractivitatea turistică și de relocare a regiunii. Clima mediteraneană, litoralul splendid și infrastructura orientată spre petrecerea timpului liber (golf, porturi de agrement, restaurante, viață de noapte) fac zona extrem de dorită pentru cumpărători din toată lumea. Industria turismului local joacă un rol imens: mulți cumpărători investesc aici anticipând venituri din închirieri sezoniere sau pur și simplu pentru a avea o casă de vacanță într-o destinație vizitată anual de milioane de turiști. Boom‑ul turistic post‑pandemie (în 2022–2023) a readus cererea în forță, cu creșteri masive ale rezervărilor de închirieri pe termen scurt, ceea ce îi încurajează pe investitori.
Economia locală a provinciei Malaga s‑a diversificat, de asemenea: orașul Malaga devine un hub tehnologic emergent, atrăgând expați care preferă să locuiască la soare și să lucreze remote sau în noile centre IT. Acest influx de „talente digitale” sporește cererea de apartamente moderne în orașe ca Malaga sau Marbella. Interesul internațional și percepția de siguranță a investiției în Spania sunt alți factori – Spania e văzută ca o țară stabilă, membră UE, cu randamente mai bune decât în țările de origine ale multor cumpărători, deci capitalul continuă să vină.
Factori macroeconomici precum creșterea dobânzilor la credite în euro (din 2022–2023) au temperat accesul la finanțare pentru unii cumpărători spanioli, însă mulți cumpărători străini cumpără cash sau iau credite în țara lor de origine. Inflația în Spania a fost relativ moderată comparativ cu Europa de Est, iar piața imobiliară de pe coastă a beneficiat de un diferențial pozitiv cerere‑ofertă – oferta de teren și proprietăți de calitate este limitată (între Marea Mediterană și munți spațiul construibil e finit), așa că orice creștere de cerere se traduce rapid în creșteri de preț.
Politicile locale contează: autoritățile din Andaluzia au încurajat investițiile și au modernizat infrastructura (autostrăzi, aeroportul din Malaga extins), sporind astfel atractivitatea regiunii. Toți acești factori – soare, turism intens, investitori străini, infrastructură bună și ofertă limitată de teren – converg să mențină piața imobiliară din Costa del Sol pe un trend ascendent.
Fiind capitala țării, Bucureștiul resimte direct condițiile economice naționale. În ultimii ani, economia României a avut rate solide de creștere (exceptând reculul din 2020), ceea ce s‑a tradus prin creșterea veniturilor populației și o cerere mai mare de locuințe. În 2022–2023, România s‑a confruntat totuși cu o inflație ridicată și, ca răspuns, Banca Națională a crescut dobânzile de politică monetară. Acest lucru a făcut creditele ipotecare mai scumpe și a pus temporar frână unor potențiali cumpărători, mai ales tineri la prima achiziție.
Chiar și așa, piața nu a stagnat mult – după o ușoară încetinire, cererea și prețurile și‑au reluat creșterea spre finalul lui 2023 și în 2024. Un factor major în București este urbanizarea și migrația internă: mulți oameni din restul țării continuă să vină în capitală pentru joburi mai bine plătite și o viață urbană mai ofertantă. Acest influx menține o cerere constantă de locuințe, mai ales la periferia extinsă a orașului unde apar noi cartiere‑dormitor.
Oferta de locuințe noi a crescut în ultimul deceniu, însă în anumite zone construcțiile au fost limitate de reglementări urbanistice: blocarea Planurilor Urbanistice Zonale a generat incertitudine și a încetinit lansarea de noi proiecte în unele sectoare, contribuind la o ofertă mai restrânsă decât cererea efectivă. Între timp, crearea de noi locuri de muncă (Bucureștiul e un hub de servicii, IT și financiar) și investițiile străine în clădiri de birouri și infrastructură (metrou, șosea de centură) sporesc atractivitatea orașului.
Pe de altă parte, calitatea vieții (traficul aglomerat, poluarea) poate tempera dorința de a locui în București pentru unii, însă mulți aleg compromisuri (de exemplu, cumpără în Ilfov, zone periurbane mai verzi, de unde fac naveta). Stabilitatea locului de muncă și creșterea salariilor (salariul mediu net în București a tot crescut anual) dau încredere populației să facă achiziții imobiliare. Iar programele guvernamentale precum Noua Casă stimulează segmentul first‑time buyers.
Clujul are un set de factori specifici, care explică de ce a „explodat” ca prețuri. În primul rând, economia locală a Clujului a cunoscut o dezvoltare remarcabilă: orașul a atras companii IT, centre de servicii și are una dintre cele mai dinamice piețe de startup‑uri din țară. Acest lucru a generat salarii peste media națională în anumite sectoare și a atras tineri calificați din întreaga țară să se stabilească aici.
Viața de student contribuie, de asemenea: cu universități de prestigiu și zeci de mii de studenți, Clujul are permanent cerere pe segmentul închirierilor și al achizițiilor (unii părinți preferă să cumpere pentru copiii studenți). Imaginea orașului – vibrant, cu festivaluri internaționale (Untold, TIFF), spații verzi și un aer „boem” – atrage investitori și cumpărători din clasa de mijloc superioară, care simt că „Clujul oferă mai mult”.
Pe de altă parte, oferta de noi locuințe a fost insuficientă pentru a ține pasul. Problemele cu autorizațiile de construcție – perioade cu restricții la emiterea de noi autorizații pentru a controla urbanismul haotic – au limitat proiectele imobiliare noi. Cu cerere mult peste ofertă, era inevitabil ca prețurile să urce vertiginos. Lipsa terenurilor bine plasate și încetineala birocratică au creat un deficit de locuințe, punând presiune pe prețurile celor existente.
Investițiile din diaspora joacă și ele un rol: persoane originare din zonă, dar plecate să muncească în străinătate, trimit bani înapoi și investesc în imobiliare locale. Nu în ultimul rând, costul și disponibilitatea creditelor influențează: când dobânzile au crescut (2022–2023), unii au amânat decizia de cumpărare, însă teama că prețurile vor continua să crească i‑a făcut pe mulți să intre totuși pe piață în 2024.
În sinteză, Clujul este impulsionat de o economie locală dinamică și cosmopolită, combinată cu ofertă limitată și un adevărat val aspirațional – multă lume vrea să fie parte din povestea de succes a orașului, chiar dacă asta înseamnă rate mari la bancă sau chirii împovărătoare.
Piața de pe litoralul sudic spaniol a fost într-o expansiune clară. După un 2020 dificil, prețurile au revenit în forță, iar în 2021–2022 au crescut susținut pe fondul revenirii cererii. În 2023 și 2024, tendința de creștere a continuat, chiar dacă politicile monetare mai stricte din zona euro au temperat ușor ritmul. Conform rapoartelor Tinsa, la începutul lui 2024 Costa del Sol a înregistrat cea mai mare creștere a prețurilor dintre toate regiunile de coastă ale Spaniei.
În T1 2024, prețurile erau cu ~9,3 % mai mari decât în anul precedent, depășind media națională. Localități precum Benalmádena (+12,4 %) și Manilva (+13,1 %) au avut salturi de două cifre, iar Marbella, deja scumpă, a avansat cu ~10 %. Până la jumătatea lui 2025 nu s‑au semnalat scăderi notabile; piața este încă alimentată de cererea internațională, deși ritmul s‑a moderat ușor.
Piața bucureșteană a avut un parcurs ascendent post‑pandemie. În decembrie 2024, prețurile apartamentelor erau cu 13 % peste nivelul din decembrie 2023. Apartamentele vechi au condus creșterea (+24 %), indicând o cerere ridicată pentru locații centrale sau pentru livrare rapidă, în timp ce apartamentele noi au urcat cu ~4 %.
Acest nou val de scumpiri se explică prin redresarea cererii (cumpărătorii s‑au reacomodat cu dobânzile mai mari) și prin inflația materialelor de construcție. Tendința pe 2025 pare a fi de creștere moderată, cu posibile stabilizări punctuale în cartierele periferice supraprovizionate.
Clujul a înregistrat o creștere accelerată și continuă a prețurilor. În decembrie 2024, prețul mediu era cu ~15 % mai mare decât cu un an înainte, depășind pragul psihologic de 3.000 €/m². În prima jumătate a lui 2025, apartamentele noi au arătat o temperare (+2,7 % anual), însă apartamentele vechi au continuat să se scumpească cu 13–16 %.
Lipsa ofertei și imaginea orașului mențin presiunea pe prețuri, deși ritmul de creștere la proiectele noi sugerează că dezvoltatorii au atins limita de accesibilitate a clienților. Până în prezent nu s‑au observat scăderi efective, doar creșteri mai lente pe anumite segmente.
În concluzie, piața imobiliară din Costa del Sol și cele din București și Cluj-Napoca prezintă diferențe majore, dar și unele asemănări interesante:
Prețuri: Costa del Sol este o piață scumpă la nivel european, cu apartamente care pornesc de la ~4.000 și ceva €/m² și ajung la mii de euro pe metru pătrat în zonele de lux, în timp ce în România Bucureștiul gravitează recent în jurul a 2.000 €/m², iar Clujul a urcat spectaculos spre ~3.000 €/m² . Așadar, Clujul se apropie de niveluri „occidentale” de preț, depășind clar capitala, pe când Bucureștiul rămâne mai accesibil în comparație și cu un raport valoare/cost încă atractiv.
Randamente: Investitorii interesați de venit din chirii pot obține ~4 % pe Costa del Sol (variază în funcție de tipul proprietății), în timp ce în București randamentele brute sunt adesea în jur de 6 % sau chiar mai mult, datorită prețurilor de achiziție mai mici. Clujul, deși cel mai scump, oferă randamente mai mici (~4–5 %) deoarece chiriile, deși mari, nu țin pasul cu prețurile foarte ridicate. Desigur, randamentele nete trebuie ajustate cu costurile și taxele locale, dar România per ansamblu oferă un yield mediu mai bun decât zonele ultra-populare din Spania.
Cerere și profilul cumpărătorilor: Costa del Sol este dominată de cererea internațională – practic, este piața străinilor (britanici, nordici etc.), orientată spre vacanțe și lifestyle. Bucureștiul și Clujul, în schimb, sunt piețe interne, alimentate de tineri profesioniști, familii locale și diaspora română. În România, locuința este în primul rând un bun de folosință proprie sau o investiție locală, în timp ce pe Costa del Sol locuința este adesea văzută ca un refugiu însorit ori un produs de investiție globală.
Accesibilitate pentru străini: Spania strălucește la acest capitol – un străin se va simți imediat binevenit și asistat în a cumpăra pe Costa del Sol, iar cadrul legal și fiscal este clar orientat spre a atrage investiții străine (inclusiv prin facilități de vize). România permite și ea străinilor să cumpere, însă nu are încă aceeași atracție sau promovare; cu alte cuvinte, dacă ești străin, e mult mai probabil să te uiți spre Spania pentru o achiziție decât spre România, chiar dacă prețurile mai mici din România ar fi tentante. Accesibilitatea practică este mai mare în Spania datorită experienței de zeci de ani în relația cu investitorii străini.
Factori locali: Costa del Sol depinde de soare și turism – atuurile ei sunt climatul, marea și fluxul de oameni din toată lumea care vor o bucățică din paradisul mediteranean. Bucureștiul depinde de economia națională și de urbanizare, iar Clujul de boom-ul său tehnologic-educațional și de aura de „oraș trendy”. În ambele țări, dobânzile la credite și inflația influențează piața: creșterea costului vieții și a finanțării a testat rezistența piețelor, dar atât Spania, cât și România au arătat reziliență imobiliară recent.
Tendințe de preț: Toate cele trei piețe au fost pe creștere în ultimul an. Costa del Sol a atins noi maxime, impulsionată de cererea globală, Bucureștiul a revenit puternic cu creșteri de două cifre pe metru pătrat, iar Clujul a continuat să doboare record după record. Nicio piață nu a înregistrat scăderi notabile de preț în perioada 2024–2025; dimpotrivă, au apărut noi praguri psihologice (Bucureștiul peste 2.000 €/m², Clujul peste 3.000 €/m², Costa del Sol peste 4.000 €/m² în zonele premium). Pe viitor, ritmul ar putea încetini, dar deocamdată trendul rămâne ascendent.
În final, alegerea între a investi sau a cumpăra pe Costa del Sol versus în București sau Cluj depinde mult de obiectivele fiecăruia. Costa del Sol oferă un lifestyle și o siguranță a cererii internaționale, dar la un cost de intrare mult mai mare și cu randamente mai mici. Bucureștiul oferă oportunități la prețuri încă „bune” și randamente decente într-o piață emergentă, însă dependentă de evoluția economică a României. Clujul reprezintă povestea de succes locală, unde investiția poate aduce câștiguri de capital dacă trendul continuă, însă accesul este tot mai dificil din cauza prețurilor ridicate și a unei piețe poate supraîncălzite.
Oricare ar fi opțiunea, e clar că imobiliarele rămân un subiect fierbinte atât pe țărmul însorit al Spaniei, cât și la poalele Carpaților din România – fiecare cu farmecul și provocările sale. Sper că această comparație ți-a fost utilă! În fond, indiferent dacă visezi la o vilă cu vedere la Mediterană sau la un apartament în inima Bucureștiului ori Clujului, informarea detaliată este cel mai bun aliat al tău. Piața imobiliară este dinamică, așa că rămâi conectat la ultimele date și tendințe pentru a lua cele mai bune decizii. Succes în demersurile tale imobiliare!