
Nu există o singură definiție universală pentru „cel mai mare oraș”, fiindcă „mărimea” poate fi măsurată în mai multe feluri: populația din zona urbană sau aglomerația urbană, populația metropolitană, suprafața construită, densitatea ori chiar greutatea economică. Din acest motiv, topurile diferă în funcție de sursa de date și de metodologia folosită.
Dacă ne uităm strict la cele mai populate aglomerații urbane în 2025, datele din World Urbanization Prospects 2025 arată că Jakarta este pe primul loc, cu aproape 42 de milioane de locuitori, urmată de Dhaka și apoi Tokyo. În aceeași logică, estimările Worldometer pentru 2025 listează în topul aglomerațiilor urbane: Jakarta (41,913,860), Dhaka (36,585,479), Tokyo (33,412,512), New Delhi (30,222,405), Shanghai (29,641,000+) și apoi Guangzhou, Cairo, Manila, Kolkata și Seoul.
Pe scurt, dacă prin „cel mai mare oraș” înțelegi cea mai mare aglomerație urbană după populație, atunci în datele recente pentru 2025 răspunsul este Jakarta. Dacă însă te referi la alt criteriu, cum ar fi suprafața urbanizată sau orașul propriu-zis (limitele administrative ale municipiului), clasamentul poate arăta diferit.
Oraș | Țară | Populație (2025) | Suprafața urbană (km²) | Densitate (loc./km²) |
Jakarta | Indonezia | 41.913.860 | 4.883 | 8.584 |
Dhaka | Bangladesh | 36.585.479 | 6.812 | 5.371 |
Tokyo | Japonia | 33.412.512 | 5.148 | 6.490 |
New Delhi | India | 30.222.405 | 2.101 | 14.385 |
Shanghai | China | 29.558.908 | 3.130 | 9.444 |
Guangzhou | China | 27.563.372 | 4.542 | 6.069 |
Cairo | Egipt | 25.566.102 | 1.645 | 15.542 |
Manila | Filipine | 24.735.305 | 2.438 | 10.146 |
Calcutta (Kolkata) | India | 22.549.738 | 2.329 | 9.682 |
Seul (Seoul) | Coreea de Sud | 22.490.482 | 2.255 | 9.974 |
Dimensiunea fizică și populația spun adesea povești complet diferite despre „mărimea” unui oraș. Dacă te uiți la suprafața urbană și la densitate, apar contraste foarte clare: unele metropole se întind pe zone imense, dar au densități relativ mici, în timp ce altele concentrează populații uriașe pe suprafețe mult mai reduse. De exemplu, New York City sau Los Angeles sunt asociate cu arii metropolitane foarte vaste; New York ajunge la aproximativ 11.344 km², dar cu o densitate în jur de 1.842 locuitori pe km². În schimb, orașe foarte populate precum Delhi sau Cairo ocupă suprafețe mai compacte, aproximativ 2.101 km² pentru Delhi și 1.645 km² pentru Cairo, însă densitățile sunt mult mai ridicate, în jur de 14.385, respectiv 15.542 locuitori pe km². Manila intră și ea în categoria orașelor extrem de dense, cu aproximativ 10.146 locuitori pe km². La polul opus, metropole întinse geografic precum Los Angeles, cu circa 6.918 km², tind să aibă densități semnificativ mai scăzute, în jur de 2.252 locuitori pe km².
Toate aceste exemple arată de ce „cel mai mare oraș din lume” poate însemna lucruri diferite în funcție de criteriu: demografic, când ne referim la numărul de locuitori, sau geografic, când ne referim la suprafața urbanizată. În funcție de ce alegi să măsori, clasamentele se schimbă radical.
Conform celor mai recente date demografice, Asia domină clar populația urbană globală. În 2025, primele cinci metropole ca număr de locuitori au fost Jakarta, Dhaka, Tokyo, New Delhi și Shanghai. În top 10, singurul oraș din afara Asiei menționat este Cairo, din Egipt, aflat pe poziția a șaptea. Această imagine de ansamblu reflectă ritmul accelerat al urbanizării, în special în Asia, dar și în anumite regiuni din Africa.
Pentru 2025, Worldometer indică următoarele valori pentru aglomerațiile urbane: Jakarta cu 41.913.860 locuitori, Dhaka cu 36.585.479, Tokyo cu 33.412.512, New Delhi cu 30.222.405, Shanghai cu 29.558.908, Guangzhou cu 27.563.372, Cairo cu 25.566.102, Manila cu 24.735.305, Calcutta cu 22.549.738 și Seul cu 22.490.482. Este important de subliniat că aceste cifre se referă, de regulă, la zona metropolitană și la suburbii, nu strict la limitele administrative ale orașului.
Din perspectiva densității, contrastele sunt la fel de relevante. Orașe precum Cairo, cu o densitate estimată la aproximativ 15.542 locuitori pe kilometru pătrat, și Delhi, cu circa 14.385 locuitori pe kilometru pătrat, sunt exemple de aglomerări urbane extrem de compacte. La polul opus, metropolele întinse ca suprafață, precum New York City, pot avea densități mult mai mici, în jur de 1.842 locuitori pe kilometru pătrat[10]. În același timp, valori precum cele atribuite Jakartei, aproximativ 8.584, și Shanghaiului, aproximativ 9.444, arată că o populație foarte mare nu implică automat și o densitate extremă, deoarece forma urbană și întinderea zonei construite contează enorm.
În concluzie, topurile celor mai populate orașe arată că o parte semnificativă a populației lumii trăiește în megalopolele asiatice, însă „mărimea” unui oraș rămâne dependentă de definiția folosită și de modul în care sunt trasate limitele zonei urbane.
În privința importanței economice, clasamentele arată adesea o altă ierarhie decât cele bazate pe populație. Nu toate metropolele foarte populate conduc automat și la capitolul putere economică, pentru că aici contează dimensiunea economiei metropolitane, productivitatea, concentrarea de sedii corporative, sectoarele cu valoare adăugată mare și rolul global în finanțe, tehnologie sau servicii. De exemplu, în Oxford Economics Global Cities Index 2025, New York rămâne pe primul loc și este descris ca având cea mai mare economie metropolitană din lume, aproape dublă față de următorul oraș din clasament, Los Angeles, ceea ce explică de ce orașe americane pot domina topurile economice chiar dacă nu sunt în primele poziții demografice.
În același timp, în Europa, Londra și Paris apar constant printre cele mai puternice economii urbane și centre globale, tocmai pentru că atrag capital, talente și companii internaționale, având roluri majore în finanțe, servicii și industrii creative. Iar Tokyo, deși este în continuare o megametropolă uriașă și o economie urbană foarte mare, nu este întotdeauna liderul absolut în toate topurile economice, fiind depășit în unele ierarhii de metropole cu economii extrem de concentrate precum New York.
Imaginea de ansamblu devine și mai interesantă când o pui lângă tendințele de urbanizare: ONU arată că numărul „megaorașelor” va crește și că până în 2050 ar urma să existe 37 de orașe cu peste 10 milioane de locuitori, cu noi intrări în această categorie, precum Addis Abeba, Dar es Salaam și Kuala Lumpur.
Concluzia rămâne aceeași: nu există un singur „cel mai mare oraș din lume”, pentru că rezultatul depinde de criteriu. Dacă măsori populația aglomerației urbane, Asia domină; dacă măsori suprafața, unele metropole „întinse” urcă mult în top; iar dacă măsori puterea economică, orașe precum New York, alături de alte centre din America de Nord și Europa, pot conduce clasamentele. Ca să ai o imagine completă, e nevoie să compari mai mulți indicatori în paralel.